Saptamâna 53, Editura Marineasa, Timisoara, 1998, 140
pag. ISBN 973-9496-16-4Home Deutsch Français English Româneste E-Mail
Biobibliografie Poezie Teatru Proza Noutati & Presa Cuvantul zilei Fotografii Cartea cu prieteni Pagini electronice în limba romana
Saptamâna 53, Editura Marineasa, Timisoara, 1998, 140
pag. ISBN 973-9496-16-4
Pretul de vânzare 12,00 US$ (USA & Canada), 10,00 EURO (Europa de vest) - Exemplarele sunt semnate de catre autor. Comandati exemplarul dumneavoastra apasând AICI
Versuri - Subintitulat : "Poeme furate te miri de unde, cumintite prin cenacluri, publicate discret sau deloc (1971-1989)" - o reuniune de fapt a poemelor scrise în România pâna în 1989
- Premiul Academiei de Stinte Literatura si Arta Oradea la Salonul International de Carte - Oradea 1999
Referinte critice
Scriitor rebel al generatiei 80, poet, prozator, dramaturg „furios“, autor al unor texte anticeausiste, Traian Pop Traian se întoarce în literatura dupa o absenta pe care am resimtit-o cu totii – toti cei care am fost martorii fulminantelor sale iesiri în arena. Atunci, în anii spiritului tânar timisorean. Carte de recuperari, carte de reasezare în pagina a amintirilor, Saptamâna 53 e un “roman” viu, proaspat, de o remarcabila expresivitate… (Cornel Ungureanu, Coperta IV-a Sapt.53)
O poezie în care realul,decorul citadin, tehnologizat ca la începuturile generatiei ’80 (aripa ei bucuresteana, mai ales Traian T.Cosovei si Mircea Cartarescu), universul urban, marcat de interventia umana activa (imaginea obsedanta e cea a tramvaielor, totusi, fara a fi ridicate la rangul de decor omniprezent, absurd tocmai prin acest lucru, ca la Cristian Popescu) e consemnat cvasifotografic, nu lipsit de compasiune solidaritate complicitate afectiva cu el (...) si face loc fara nici un fel de complexe, imaginii baroc-intertextuale, unde intertextul nu apartine numaidecît culturii „înalte“, ci celei „populare“, a acelorasi ani ’60. Autoportretul moral – sub ipostaza, de asteptat, a outssider-ului a loser-ului este reluat în ipoteza viziunii de sine sub unghi geologic, a tulburatoarei intersectii dintre viata si moarte. Wer Aber ist die Realität (dar cine este realitatea.n.n.) se întreaba el într-un poem dedicat regretatului Rolf Bossert, întrebare emblematica pentru generatia sa, a noastra, si, prin refractie, pentru o întreaga epoca. O epoca în care „dicolo de tarm îndoiala libera-n ale artei datoare-n ale vietii aseaza poemul pe masina de scris care se stinge încet ca o lampa facuta mica” si unde unde “mâna ta ce viseaza în taina o revolutie a scrisului”, creaza o poezie de stare, preexistînd (si supravietuind) acumularilor lexicale si imagistice, ca o lunga tema de jazz, executata, sa zicem, la saxofon, un stil apartinînd mai mult unui personaj decît unei voci poetice, nu mai putin viu, nu mai putin autentic prin aceasta. (Romulus Bucur, Arca nr.100, 1998)
Expresivitatea lui Traian Pop Traian sta în forta furiei lui demolatoare de false idealuri.Vehementa îi inspira discursuri literare de baricada. El este un orator al mobilizarilor necesare, un demolator cu verbul, un lampadofor al ritualurilor purificatoare. El postuleaza dreptatea cu nervul insurgentei. Scrisul lui energic devine un seismograf al zicerii ample, un co-repetitor al textelor de asalt. (…) În ciuda urgentei rostirii Saptamâna 53 este recuperativa pentru o mai îndelungta periodaa de gestatie literara: anii 1971-1989, divulgând deci si o “literatura de sertar”, dar si o literatura licita dar disimulata, exersata în a se sustrage vigilentelor pedepsitoare. Gratie abilitatii înscenarilor eludate, unitatea de fond se pastreaza si continuitatea de atitudine releva ritmuri imperative nu odata contagiose.(…) Supusa sa învete “jocul de-a spovedania în public” poetul se obiectiveaza într-o tipologie: Scrâsnesti din dinti.
Traian Pop Traian dezvolta o tehnica speciala a intensificarii comunicarii, prin: ritm si secvente, imagini juxtapuse, pivotare filmica spre exterior, schimbarea marturisita a “vocilor”, compunerea unor cuvinte-imagini aglutinate- toate pentru a releva sufocanta babilonie a deriziunii. Poetul priveste înapoi cu o mînie care însceneaza procese de sensibilitate ultragiata a carei puritate trebuie recuperata , ca o garantie a dreptatii. (Titu Popescu, Steaua nr.1, 1999)
Componenta sa teatrala este sigura în personalitatea sa literara. Textele de gen o atesta - acum prin “poemul dramatic” Frumos si liber cu tine privind (…). Reducerea simbolica a distributiei (EL - EA) tine de esentializarea problematicii: raportul cuplului si al acestuia cu ansamblul existentei; individul ca interioritate si lumea ca exterioritate.Textul dramatic îmbina reflexibilitatea cu poematicul, dar în dozele restrânse pe care le cere dinamica replicilor. (…) Textul atrage sala în postura de “personaj” - esantion colectiv în distributie. Un alt “personaj” este chiar decorul, mai precis unul din cele doua elemente la care este redus: peretele. Fiind o dezbatere destre libertate, obstacolul real si simbolic care este peretele capata o importanta structurala. Pe baza lui se dezvolta o hermeneutica liric-dramatica a limitarii.(…) Conotatiile politice modeleaza permanent substanta textului dramatic. (…) În general replica e vioaie, untori încarcata cu ironie. Malitia este cu viza (…). Se semnaleaza o lume în care “toate sursele de poesie su fost si ramân rechizitionate” si care construieste, în compensatie, “o nemeipomenita si nemaiauzita capacitate de recunostinta”. (Titu Popescu, Observator, nr.44, 1999)
Biobibliografie Poezie Teatru Proza Noutati & Presa Cuvantul zilei Fotografii Cartea cu prieteni Pagini eletcronice în limba romana
Home Deutsch Français English Româneste E-Mail