Fsliberintegral

Pereti înalti, cenusii, fara usi sau geamuri, delimitând o încapere în care nu se afla decât un singur scaun. EL si EA, spate în spate, cu genunchii strânsi la piept, îmbracati în costume de balerini*[1]. OMUL DE SERVICIU (frac, galoane, joben pe a carui panglica scrie cu majuscule: OM DE SERVICIU în picioare.Tine într-o mâna o galeata iar în cealalta o cârpa si o matura. Plin de importanta.

OMUL DE SERVICIU: Mda! (Examineaza cu priviri de stapân o parte a încaperii. ) Mda! (O alta. Satisfacut. ) Mda! (Abandoneaza cârpa si galeata. Îi zareste pe cei doi. Trecându-i brusc buna dispozitie.) Mda! (Priveste catre sala.Descopera spectatorii.Ia pozitie de „drepti" cu matura „prezentata" asemenea unei arme „pentru onor".) Da, sa traiti! De buna voie si nesilit de nimeni m-am prezentat la ordin...(Se încurca.) Nu m-a pus nimeni dar... Spre a supraveghea, fara nici o pretentie pastrarea curateniei si... ( Abandoneaza pozitia. Istet.) Stim noi cum devine problema cu istoriile astea în care se baga cine vrea ca sa iasa te miri ce. (Scoate din buzunar un carnetel. Îi rasfoieste paginile umezindu-si degetul în gura.) Asa deci...(Aruncând priviri în jur pentru a confrunta cele citite în carnetel cu cele vazute.) Asta este... Se stie... E cunoscuta si de catre... Hm, merge. (Autoritar.) Pastrati curatenia si sunt de-al vostru: nu vad, nu aud, nu ma bag. Nu mai scot un cuvânt! (Îsi scoate jobenul. Se aseaza pe scaun cu mâna întinsa, asemenea unui cersetor.)

EA (Imobila. Cu voce inexpresiva.): Coama aduna foc rosu, despletit. Departe e vânatorul de spuma de seara. Din Carul Mic si Mare pasc, soptit, cai salbatici. (Trezita la viata.) Parca s-ar însenina. Lumina coboara spre noi, negurile se retrag. Se ascund: semn ca ziua a învins. Cu adevarat. Pentru întâia oara. (Îndoindu-se.) Oare? (Rugatoare.) Numai sa nu-mi joace imaginatia vreo festa. Bezna asta e îngrozitor de flasca si lipicioasa. Îngrozitor de nealungata.

EL: Da-ti peste gura fiinta necoapta ce esti. Stii doar ca dincolo de peretele asta ne asteapta realitatea si datoria mea e s-o visez. Înca n-am ispravit cu somnul.

EA: Ce sa visezi când nu vezi nimic? Nimeni de aici n-a reusit înca sa vada ceva.

EL: Mai auzim si noi: tragem cu urechea.Anumite sunete mai tari de cap... Mai fâsnete? Important e ca trec pâna si prin blindajul asta, (Arata peretele.) altminteri ocrotitor. (Meditând. ) Refractar, ce-i drept, dar în lipsa de altceva... Oricum, nu cred sa gasesti vreun mediu dispus sa nu-l influenteze, într-un fel sau altul, pe acela care se încumeta sa-i încalce granitele.

EA: De când ma stiu, nu-mi amintesc sa fi auzit vreun sunet. Afara doar de aberatiile tale.

EL: Esti o fiinta tare ciudata. Ai dorit întotdeauna sa iesi din tine, s-o rupi cu lumea ta. Ti-ai chinuit toate simturile în asteptarea întâului semn din afara. În momentul însa în care l-ai avut, sau ti s-a parut numai a-l avea te-ai chircit, refuzându-l. Începusesi de fapt sa-l refuzi de mult, înainte chiar de a-l fi dorit, dar în clipa aceea refuzul s-a manifestat în toata cruzimea absurditatii sale absolute: instantaneu, definitiv si iremediabil. (Imitându-i vocea.) „Bine ca m-ati scapat oameni buni si de asta", ti-ai spus încercând sa gasesti altceva. „În orice caz un alt semn. Asta a fost ultimul. Si eu ultima care..."

EL (Destainuindu-se. ) : Un timp semnele pe care ti le trimiteam trecusera ca si neobservate: „semnele astuia...o nimica toata" gândeai desigur. „Parca nici n-ar exista: nici el, nici ele."

EL: Nu numai ca insistam, dar nici nu stiam pentru ce. Nu ma pusese nimeni sa-ti deranjez independenta, libertatea de opinii sau miscare. M-am pomenit, pur si simplu, atacându-te. Eram, ca sa spun asa, un combatant... voluntar.

EA: Si tocmai de asta... convingator. Nici nu apucasem a ma obisnui cu ideea când am constatat ca îmi lipsesti. Fara de tine, fara semnele tale, totul se dovedea a fi lipsit de continut. Pustiu si în acelasi timp strâmt. Cumplit de strâmt. (Meditând. ) Claustrofobia ti se arata la fata în întreaga-i splendoare abia atunci când încerci sa-i descri limitele.

EL: Pe care, începuse-i a crede, le-ai fi putut ignora. Sau, stiu eu, învinge chiar. Ajutata de semnul meu.

EA : Întocmai. Fara folos însa din moment ce exact atunci s-a întâmplat sa te îmbolnavesti. De ciudatenie. Inventasesi povestea cu visul. Te si vedeai pe post de binefacator al omenirii coscogeamite Mos Darnicul cu sacul doldora de prevziuni gata sa le împarti pe gratis la colt de strada. (Meditând. ) Va trece si asta odata: un vis mai acatarii, ceva nou... Si atunci? N-ai apucat sa fericesti pe nimeni. Nici macar pe mine, care tocmai începusem sa te astept, ca o proasta si neînvatata ce sunt. Cine naiba mi te-o fi bagat în cap?(Schimbare de ton. ) Pîna atunci însa...(Trece în genunchi. ) Trebuie, ar trebui sa ... (Cauta cu mâinile un perete imaginar. ) Ar fi bine daca... (Se întoarce catre EL. Îi pipaie spatele ca si cum ar fi descoperit peretele cautat. ) Uite, am sa încep cu partea asta de întuneric. Ce-ai zice daca ti-as propune sa ma ajuti? Sa o împingem mai încolo. Sa aiba lumina pe unde intra. (Se aude o melodie lenta si trista, un blues cântat la saxofon. Ascultând. Aduna negura si-o du. Ajutama tu, filá-filá-filá-flu...

EL (Tresare.): Parca ar fi mai mult loc. (Se întinde. ) Se dilata spatiul, peretii se îndeparteaza. (Se ridica. entuziasmat. ) Aerul începe sa vibreze.

EA (Asculta.) : A început sa coboare. Lumina prinde a se aseza asemenea întâiului strat de zapda: orbitor. (Trista. ) Amagitor. (Catre spectatori. Oarba. rugatoare. ) Iertati-ma daca în aceste momente înaltatoare îmi exprim îndoiala. Voi ati uitat desigur toate astea. (Întorcându-si urechea catre EL care tocmai face un pas. ) A facut un pas: întâiul. L-am vazut. (Corectându-se. Trista. ) Am simtit.

EL : E...cam liniste. (Concesiv.) Bine si asa. As zice chiar ca e mai bine când totul se poate petrece în tacere. Îti poti acsulta respiratia. Daca vrei n-ai decât sa o reglezi. Sa o supui. (Catre spectatori -pe care îi vede.) Încercati si dumneavoastra: e simplu. (Exercitiu demonstrativ de respiratie. ) Poate intram în rezonanta. (Se îndreapta catre OMUL DE SERVICIU. )

OMUL DE SERVICIU (Se ridica în picioare,ia pozitie de „drepti". Cu mâna întinsa.) : Sa tra... (Îsi retrage mâna. EL îi da un ghiont, îi corecteaza tinuta si îl obliga, prin gesturi sa faca exercitii de gimnastica. Îl dirijeaza un timp dupa care se departeaza de el continuând însa a-i urmari miscarile.)

EL (Priveste când înspre OMUL DE SERVICIU când înspre spectatori.Catre sine.) : Speram sa prind totusi vreun zvon. Ce zgomote trebuie sa zaca (OMULUI DE SERVICIU în tine. (Unui spectator. ) În tine. (Tuturor.) În voi... Ce muzica, ce armonie, dospeste în clipele acestea pe care, trebuie sa recunoasteti, le petreceti (Accentuând. ) împreuna. Cu mine. (Corectîndu-se.) Cu noi. (Trist.) În tacere. E drept, sunteti atâtia.... Si dincolo... Si totusi, de ce trebuie sa vorbesc eu si nu voi, care ati vazut atîtea...

EA: Importanta e întâia ninsoare. (Merge la OMUL DE SERVICIU Acesta, în ciuda faptului ca se vede supravegheat abandoneaza exercitiile si se aseaza comod în scaun asemenea unui spectator zâmbindu-i tâmp. ) Pe urma e simplu. (Încearca sa-l ridice.) S-ar putea ca restul sa vina de la sine. (Îl invita prin gesturi sa ia loc în sala. OMUL DE SERVICIU refuza cu exagerata politete dupa care se aseaza din nou pe sacun. EA, catre spectatori.) Daca am sta asemenea dumneavoastra în fotolii si v-am privi pasivi zbuciumul, daca am spune : „Am platit! Am venit! Ce mai vreti? Lasati-ne sa ne amuzam, ne ajung grijile de la serviciu si acasa." Nici n-am apuca sa terminam ca ati si sari cu totii pe bietul perete. L-ati darâma. L-ati devora. Bucata cu bucata. Cu tencuiala cu tot. „Uite dom'le la ei! Nici nu vor sa stie ca îi ajutam" ati spune si ne-ati obliga sa schimbam locurile. „Sa vi se împrospateze mintea, secaturilor!"... Dar asa... nimic!

OMUL DE SERVICIU (EI) :Psst! ( Intentionând parca sa-i spuna ceva . Renunta si si întinde mâna asemenea unui cersetor. )

EA: Asteptati vorbe frumoase. Sa va mearga de-a dreptul la suflet. Dospite, coapte si daca se poate, rumegate. (Schimbare. ) Partial. Cât sa nu zgârie auzul.

EL (Ajuns între timp la unl dintre pereti. Pipaindu-l. ) : Trebuie sa existe un por ceva mai mare. O crapatura. Un loc de dat cu berbecul... De pus urechea...

EA (Atrasa de jocul lui.): Pe unde o fi intrând? Oare nu cumva a si trecut? Unde... unde se va asterne întâiul strat de lumina?

EL: Mi se cam împleticesc picioarele. Mâzga asta cleioasa trebuie sa însemne ceva. (Se apleaca înspre partea din jos a peretelui. Ghicind.) Au început-o asa cum se cuvine: cu sunetele grave. Cum de nu mi-am dat seama? (Meditativ. Catre sine. ) Exista momente în care simti ca n-ai putea gusta izbânda decât împartasind-o cuiva. A, nu... Nu pe de-a întregul... Sugerând-o numai! (O cauta cu privirile..) Hei, tot mai cauti? Cauti de una singura sau cauti cu mine? (OMUL DE SERVICIU se ridica brusc atras de cele auzite si vazute. Observându-i miscarea. Corectându-se. Aproape conspirativ.) Cu noi...

EL: Vezi sa nu ti se aplece de atâta întelepciune. (Catre sine.) De i s-ar apleca... (Da cu ochii de OMUL DE SERVICIU. Se corecteaza. ) De li s-ar apleca alora, de dincolo de pereti.

EA (Continua sa nu-l observe pe OMUL DE SERVICIU. ) : Mai bine peretilor desi nu cred sa li se aplece vreodata. Au fost alesi pe ochi si sprânceana. Si apoi cu atâta grasime câta poate îndesa în ei pamântul... Au si uitat ca-s pereti. Sunt în stare sa se îngrase pâna si din amaraciunile noastre. Crapaturile, câte vor fi existat s-au astupat si ele de câte-au vazut, auzit si înghitit.

EA (Neînduplecata. ) : Ca numai noi, cu sperantele noastre si indiferenta altora...

EL: Bine dar culorile... Muzica... Ni se întâmpla totusi sa ne mai si bucuram. Ajung si la noi... Vreau sa pun...Exista pentru noi chiar, anumite...

EA : Când si când. Cum si cum. Când si cum... le este permis sa ni se înfatiseze. Sau, daca asta te fericeste, cum, când si mai ales cine... dintre noi are voie sa le caute, sa le gaseasca, sa le atinga chiar... Când anumite rationamente si interese... Mai presus decât noi, decât vrerea noastra...

EL (Priveste cu teama înspre OMUL DE SERVICIU care este din ce în ce mai atent. Apoi catre EA, încercând sa-i semnalizeze pericolul. Cautând sa aplaneze situatia.) : Va sa zica pe acolo, pe sus... Si eu care credeam ca totul porneste de jos... Ca totul începe cu sunetele grave, de la baza portativului. (Privind în sus.) Vrei sa spui ca de acolo ni se trag noua toate... Culorile... Muzica... Lumina...

EL (Priveste cu teama catre OMUL DE SERVICIU. Abordeaza un aer inocent. Acestuia, dezvinovatindu-se.) : Se pare ca am ajuns acolo de unde am plecat. Am pornit catre altii si am ajns la mine. (Catre sine.) Unde dai si unde crapa! Poftim de mai întelege ceva. (EI.) Numai asa am putea realiza ceva înaltator. (OMULUI DE SERVICIU.) Intrând în rezonanta cu cele venite de acolo... de sus. (EI.) Pornind de la mine si ajungând la mine. (Catre sine.) Ceva demn de absurdul puterilor pmenesti. Acest abis pâna la care ne este dat uneori sa ajungem. (Cu teama, ferindu-se atât de OMUL DE SERVICIU, cât mai ales de EA) Singuri, desigur. În cea mai deplina singuratate a fiintei omenesti obligata sa refaca distanta dintre Ea si Buricul Pamântului. Va trebui sa parcurga mai întâi jumatate din distanta, apoi jumatate din jumatatea ramasa, jumatate din jumatatea jumatatii ramase... (Încremenind. EI. ) Întotdeauna va ramâne o jumatate ascunsa: jumatatea ascunsa a lumii. (Catre sine. ) A lunii, a...(Trist. ) Si eu va trebui sa o hranesc cu sperante. Sa o împing. Sa o oblig. Sa o îmbrâncesc. În suturi. În ghionturi. Si pe mine odata cu ea. Tot înainte: sa ma înving pentru a învinge îndaratnicia abisurilor noi nascute. Pâna în pânzele albe ale altei jumatati si ale altei si altei... (Epuizat.) Si apoi?

EL (Fara sa o observe. Resemnat. ) : Sa ma trezesc lac de sudoare si frânt de oboseala. Sa-mi dau seama ca, de fapt, alunecam si continui sa alunec în jos.

EA (Îl cuprinde cu bratele.) : Tu, asemenea luminii pe care eu, de când ma stiu...

EL (Smulgându-se din îmbratisare.) : Sa sper tot timpul ca-mi va ramâne o jumatate a unei jumatati. O jumatate a altei jumatati. (Intrând în panica.) Sa-i vezi pe toti privindu-te cu bratele încrucisate. (Disperat.) Asteptându-te...

EL (Razvratit.): O lumina învinsa, frânta si docila: gata sa se înhame la jugul dinainte pregatit. De unii care n-au alunecat nici macar cu gândul.

EA (Ajunsa în spatele lui. Îi pune bratele pe umeri asemenea unor hamuri. ecou.): Cu gândul...

EL (Încercând fara succes sa scape.) : Cine ma va ajuta? Cine va pune umarul alaturi de mine? (OMUL DE SERVICIU se posteaza în preajma lor într-o pozitie amenintatoare cu mâinile în solduri. Îl observa mai întâi EL si îsi duce mâinile la ochi într-un involuntar impuls de aparare. Îl vede si EA.Se sperie abandonându-l pentru o clipa dupa care revine, îl întoarce si îl obliga sa înainteze catre perete. EL îsi ridica bratele sus si înainteaza supus asemenea unui hipnotizat. Ajuns la perete începe sa-l pipaie fara a mai astepta vreun îndemn.)

EA: Asa... Asa e mai bine... Ai grija numai sa nu te ranesti (Priveste cu teama înspre OMUL DE SERVICIU care continua sa-i supraveghezede la distanta.) Peretii astia pot fi plini de capcane. (Schimbare de ton. Cochetând.) Doamne, cât de putin va trebuie voua, barbatilor... Cât de usor va lasati descoperiti. Cât de slabi va dovediti a fi în fata celei mai neânsemnate dintre încercari. Ce v-ati face voi daca n-ar exista proastele de femei, dispuse oricând si oriunde... (Trezindu-se din cochetarie.) Nu lasa nici un loc necercetat! Niciodata nu poti stii de unde sare iepurele. Sansa... (Cochetând,din nou.) ta sunt eu. (Privind înspre OMUL DE SERVICIU.) Trebuie sa recunosti ca întâlnirea noastra a fost... (Îi face ochi dulci OMULUI DE SERVICIU fara ca EL sa observe.) A fost binecuvântata. De catre forurile tutelare. (Acelasi joc, catre OMUL DE SERVICIU.) Caci si parintii, nu-i asa, îsi au menirea si drepturile lor...

EL (În transa. Docil.): Toata viata mi-am dorit sa caut o fisura în peretele asta. Sa calc în picioare încapatînarea întunericului flasc lipicios si îngrozitor de nealungat. Sa cred ca într-o clipa de inspiratie voi gasi posibilitatea de a-l amagi. De a ma amagi. (Înviorat. Marturisire. ) Pâna si visul era un subterfugiu... Ce depozit de vise? De unde atâta binefacere? ...Afacere curata! Pusa la cale pâna în cele mai mici amanunte. Cu sânge rece etcaetera si asa mai departe... (EA se întoarce catre OMUL DE SERVICIU si îi face semn sa se aseze pe scaun. Schimb de semne si replici neobservat de EL)

OMUL DE SERVICIU (Complice, soptit. Aratând în directia LUI.): Bine dar ala?

OMUL DE SERVICIU: Treaba ta, numai sa stii ca eu îmi declin orice raspundere.

EA: Lasa pe mine...(OMUL DE SERVICIU se aseaza pe scaun continuând însa a-i supraveghea.)

EL (Fara sa fi remarcat jocul celor doi.): Trebuia sa ma înalt si eu, într-un fel, deasupra celorlalti. (Se apropie de marginea scenei. Adresîndu-se spectatorilor. Rugator. ) Voi, ilustrilor moralizatorilor, exemplelor exemplare ce va lafaiti în manuale scolare si dictionare, voi nu aveti de unde stii ce-i în sufletul unui muritor de rând. Cum se sfarâma si macina totul în sufletul aceluia pe care îl luati în derâdere, în caz ca aflati de existenta lui. Cum îi distrugeti în fiecare clipa o himera pentru a o înlocui cu o alta. Cum îl ademeniti cu vorbe potrivite, îl încurajati sa se creada asemenea voua, pentru ca apoi sa râdeti în hohote de slabiciunea pe care i-o stiati cu mult înainte. (Schimbat, cuprins de speranta.) Adoratilor, invidiatilor, primiti-ma si pe mine printre voi. Macar o data. Macar o clipa. Nu va este teama de batrînete? Perfectiunea vesniciei voastre absurde nu va jucat niciodata vreo festa? N-au început sa va doara încheieturile? Sa va cada parul? Dintii? Primiti-ma si pe mine! (Umil. Concesiv. ) O nu, nu în rândul vostru... (Efort de gândire. Cautând. ) Printre voi nuzmai. (Gasind.) Sa zicem... în audienta. (Cauta în memorie.) Sa ating si eu, (Prevenitor.) cu privirea... aaa... aaa... sssaaa... mângâi catifeaua visinie a canapelelor si covoarelor. Sa ma îmbat cu parfumul... (Cautând. Gasind. Victorios.) As putea sa-mi schimb slujba. (Prevenitor.) Stiu ca puterile îmi sunt slabe intelectul redus si... Nici n-as putea cuteza sa cer mai mult decât pot duce: tot un ham... numai... Putin altfel. Sa-i amagesc pe 'ai de-o teapa cu mine. Sa le dau putina speranta. Sa nu creada ca totul e zadarnic. Nu aveti nimic de pierdut. Dimpotriva! (Cade în genunchi. OMUL DE SERVICIU da sa se ridice. EA îi ghiceste intentia si îi previne gestul, mângâindu-l. Se întoarce catre EL si îl aseaza în pozitia de la începutul tabloului. Se aseaza apoi si ea în aceeasi pozitie. Întuneric .Cortina. )

Restul textului îl primiti sub forma unei Anexe daca scrieti la adresa urmatoare: post@traianpoptraian.de

[1] Aici si mai departe: indicatiile de miscare, decor si costumatie sunt absolut facultative. Ele oglindesc numai felul în care si le-a imaginat autorul.

FRUMOS SI LIBER CU TINE PRIVIND

UN PERSONAJ A CARUI FATA NU SE ZARESTE

Copyright © 1999 Traian Pop. Reproducerea fie si numai partiala a textului, cu exceptia fragmentelor citate în recenzii sau comentarii de va face numai cu acordul scris al autorului.